Început de iarnă la Cuca

Pe negândite toamna și-a luat și ea rămas bun, lăsând loc unei ierni gata de treabă. Am spus la revedere toamnei departe de Pitești, alegând să petrecem ultimul weekend din noiembrie la cabana Cuca, în munții Iezer. Nu a fost vorba de două zile în care doar să ne relaxăm ci unul în care Argessis a pus umărul la ceva mai util, reamenjarea cabanei. Cabana Cuca, situată în amonte față de mai cunoscuta Voina, este înconjurată de peisaje sălbatice deosebit de frumoase și poate reprezenta punctul de pornire a unor trasee superbe (până în masivul Păpușa, întreaga Potcoavă a Iezerului etc.). Cabana se află în proprietatea veteranului club de drumeție montană România Pitorească încă din 1974, de când a început amenjarea acesteia, alături de altă cabană, Garofița Pietrei Craiului. Cuca aparținea în trecut unei exploatări forestiere iar în momentul în care clubul România Pitorească a început să se ocupe de amenajarea acesteia, nu era mai mult decât o cabană părăsită.


Revenind la drumul nostru, lăsând Câmpulungul în urmă, de cum am trecut de Lerești am primit semn că pe acele meleaguri iarna venise mai devreme. Pe măsură ce am avansat către munți, copacii erau din ce în ce mai înfofoliți în haine de zăpadă iar omătul de pe jos ne-a determinat uneori să ajutăm mașina să se deplaseze cu proprii noștri mușchi. De la cabana Voina, drumul ni l-am continuat pe jos, înconjurați de oceane de zăpadă și peisaje care să îți lase gura apă. Încă din prima zi ne-am unit forțele cu membrii clubului România Pitorească și ne-am pus serios pe treabă. Drept răsplată am avut parte și de prima ninsoare. A doua zi am continuat cu aceeași determinare. Recompensa pentru cea de-a doua zi avea să ne iasă în cale aproape de prânz, fiind vorba de nimic altceva decât un urs. N-ai cum să nu fii cuprins de un sentiment aparte și inima să îți bată cât un purice când vezi un urs alergând prin locul prin care treceai cu un minut în urmă. După ce s-a încheiat și cea de-a doua zi, ne-am îndreptat cu toții către complet lipsitul de zăpadă Pitești, făcând totuși un binemeritat popas la cofetăria Iepurașul, în Câmpulung.

Săptămâna Reciclării Hârtiei

Cu 6 zile în urmă se dădea startul Săptămânii reciclării hârtiei în care toți elevii și profesorii ai Colegiului Național I.C. Brătianu erau invitați să scape de maculatura inutilă într-un mod eficient.

Începutul a fost greoi, doar 20 kg fiind aduse către reciclare de doi elevi din clasa a 12-a A (Cosmin Stuparu și Ana Chiriac) și de doamna profesoară Alina Oprea.

După ziua de joi, cântarele anunțau 200 kg și parcă nimic nu aștepta ce va aduce și ultima zi a campaniei. Ei bine, amiaza zilei de vineri ne anunța că s-au strâns 700 kg de maculatură.

Nu ne rămâne decât să felicităm pe cei care s-au implicat și îi învităm în continuare la fapte care să demonstreze respect față de mediu dar și un mod de a gândi eficient și sustenabil. Așadar, o rundă puternică de aplauze pentru clasele participante: 10A, 10B, 11A, 11C, 11G, 11E, 12C, 12A, 12D, 12F și pentru doamnele profesoare care au dat un exemplu elevilor, Alina Oprea și Bianca Berceanu.

A sosit și momentul dezvăluirii premiului surpriză, o vizită la planetariu pentru primele 30 persoane care au contribuit cel mai mult.

Săptămâna reciclării hârtiei a luat astfel final dar asta nu înseamnă că doritorii nu mai pot contribui. Cei care mai au maculatură pe care nu o folosesc acasă o pot lăsa zilnic la sala 1.

Implică-te! Reciclează!

Weekend la Bratia

15-17 octombrie, 2010

Cu toate că anul școlar/universitar a început de ceva vreme, asta nu înseamnă că ieșirile la munte trebuie să intre în vacanță. Chiar dacă frigul începe să fie din ce în ce mai prezent iar soarele este tot mai scump la vedere, toamna rămâne un moment perfect pentru a face escapade montane. Nu numai că pădurea îmbracă cele mai frumoase haine din tot timpul anului dar și vizibilitatea este deosebit de bună...eh, cea din urmă nu este adevărată în 100% din cazuri, după cum aveam să descoperim și noi.

De data aceasta, vizată a fost valea Bratiei, la nord de Aninoasa și Berevoiești. Printre picături de ploaie și ceață, mașinile noastre își croiau drum pe valea mărginită de păduri incredibil de frumoase. Seara am ajuns la cabana din Bratia, unde am început să ne instalăm. Ne-am pus rapid pe treabă, în câteva minute cina fiind deja în producție iar un foc de tabără luând naștere în curte în ciuda ploii de afară. Fiind ziua lui Cosmin, nu puteam să nu avem parte de o seară de-a dreptul specială. O mămăligă pe post de tort, vin fiert, jocuri, cântece la chitară – doar nu puteau să lipsească clasicele devenite deja în folclorul Argessis din tabăra de la Buda. Când a venit vremea somnului, am reușit să recereem atmosfera de tabără: eu cu Mihai ne-am cazat pe jos, în camera Deliei și a Alexandrei, fiind obișnuiți să petrecem nopțile la munte într-un cort.

Nu știm dacă pe noi, dar vremea a fost tare supărată și a doua zi. Ne-am făcut curaj și am pornit, totuși, pe traseul către vârful Jupâneasa. Frigul nu a fost crâncen iar ceața ne-a demonstrat că poate da naștere unor peisaje deosebite. Nu am reușit să mergem foarte mult dar am făcut în ciudă ploii și ne-am bucurat de fiecare clipă a plimbării, fie că uneori ne purta prin niște oceane de mocirlă.

În ultima zi nu ne-am îndurat să ne întoarcem direct acasă așa că am mai făcut niște popasuri în drumul nostru. Primul a fost la mânăstirea Ciocanu, unde un călugăr ne-a impresionat pe toți, făcând din discuția cu el o adevărată binecuvântare. Cum vremea ni se arăta mai îndurătoare, am mai poposit și pe marginea unei râpe din apropiere. Seara am avut parte de același Pitești cu care suntem obișnuiți în timpul săptămânii dar cu gândul la o viitoare ieșire pe meleagurile montane.

Cursul Introductiv de Acordare a Primului Ajutor pe Munte

Plănuiserăm de mult să începem un program de informare şi exersare al tehnicilor de prim ajutor. Inițial, cursul trebuia să se ţină în tabăra de pe valea Buda din vara aceasta, dar din cauza unei ploi torențiale care a stricat drumul forestier nu s-a mai putut. În cele din urmă, cursul a avut loc săptămâna aceasta la Colegiul Național Liceal I.C. Brătianu din Piteşti.

Ne aşteptam la un număr mic de participanţi, dar, spre surprinderea noastră, am găsit micuţa sală de clasă plină. Cornelia Aipu a fost cea care ne-a oferit o mână de ajutor, în încercarea de a ne face să înțelegem importanţa primului ajutor, pentru că doar aşa poți deveni suficient de motivat să reţii noţiunile minime generale şi să le repeţi. Cert e că nu putem şti niciodată când vom avea nevoie de cunoştinţele medicale, trebuie să fim mereu pregătiți.

A fost o provocare interesantă, am încercat să ne ajutăm de ce ne poate oferi o sală de clasă, nu am vrut să folosim nici măcar minimul unei truse medicale. Discuţia a început cu noţiunile generale, apoi cu urgenţele şi priorităţile medicale. A urmat oprirea unei hemoragii şi curăţarea corectă a unei plăgi sau a unei răni.

Ne-am amuzat exersând resuscitarea stopului cardio-respirator, am imobilizat fractura de tibie a lui Cosmin folosind atela neopren (care, da știu, trebuie să fie dintr-un material dur, dar nu am vrut să distrugem mobilierul sălii), iar la sfârşit am vorbit despre accidentele produse de căldura (insolaţie, arsuri solare) sau frig (șoc hipotermic, degerături, etc).

A fost doar prima ediție, ne dorim să fie cât mai multe pe viitor și de ce nu, cât mai bine organizate.

Let's Do It, Romania!

25-26 septembrie 2010, Corbi



Un manual de geografie ne-ar informa că 35% din relieful României este alcătuit din munți. Într-adevăr, țara mumă se poate lăuda cu masive cristaline, vulcanice, sedimentare dar și de…gunoaie. 25 septembrie, ziua Let's Do It, Romania!, a fost cea în care peste 15000 voluntari din întreaga țară au pus gând rău munților de deșeuri. Alături de ei, noi ne-am îndreptat către comuna Corbi, o adevărată comoară ascunsă a județului Argeș. Dar cum mai fiecare lucru bun vine cu un preț, gunoaiele nu aveau să lipsească din împrejurimile acesteia. În ciuda norilor amenințători, în prima parte a zilei, ne-am ocupat de ecologizarea zonei. Am fost profund impresionați să descoperim o adevărată mobilizare din partea localnicilor, în special a elevilor din Corbi, în fața cărora niciun gunoi n-a avut vreo șansă. De la pet-uri, cutii de conserve, plastice, celofane până la pantofi sau sticle vechi de Pepsi Cola și-au luat adio de la vechea lor casă. Cele câteva ore petrecute în încercarea de a reda Corbilor curățenia pe care o merită a reprezentat pentru fiecare dintre noi o adevărată lecție și ne-a făcut să realizăm că adevărata soluție este cea pe termen lung. Responsabilitatea și spiritul de inițiativă dovedit de localnici ne face să sperăm totuși că zona se va menține săracă în gunoaie cât mai mult timp de acum încolo.

Evident că nu puteam să plecăm fără a ne bucura de frumusețea împrejurimilor. După amiaza zilei ne-a purtat la mânăstirea Corbii de Piatră dar și pe spectaculoasele dealuri din apropiere. Deși cotropit de ceață și de un aer răcoros, satul a avut grijă să ne impresioneze pe fiecare în parte și să ne facă să ne dorim să revenim. Noaptea ne-am petrecut-o la școala din localitate printre multe hohote de râs, voie bună, chitare, lămpașe sau poeziile lui nea Vasile. Ziua următoare am făcut cunoștiință și cu biserica din localitate, după care ne-am îndreptat spre casă, nu înainte de a poposi și la Aninoasa.

Inițiativele de genul Let's Do It Romania! sunt mai mult decât binevenite, în special dacă ele sunt încurajate de o atitudine receptivă a oamenilor, așa cum s-a întâmplat și la Corbi. Mulțumim pentru sprijin autorităților locale și domnului primar, Mihai Ungurenuș!

We did it, Romania!

Bogdan Căpățînă, Adriana Epure, Mihai Petrescu-Puică, Adrian Balcan, Delia Bugheanu, Cosmin Stuparu, Alexandra Crai, Georgiana Zor, Cristiana Țăpoi, Alexandra Căpățînă, Susan Kalus, Mihai Toroipan, Ana Ivan, Bogdan Cătușanu, Doina, Alexandru State

Implică-te!

Noi mergem la Corbi pe 25 septembrie. Tu ce faci?

Susține și tu proiectul Let's Do It Romania și implică-te în acțiunea de a face natura mai săracă în deșeuri.

Mai multe detalii pe site-ul campaniei: http://www.letsdoitromania.ro/