Weekend la Bratia

15-17 octombrie, 2010

Cu toate că anul școlar/universitar a început de ceva vreme, asta nu înseamnă că ieșirile la munte trebuie să intre în vacanță. Chiar dacă frigul începe să fie din ce în ce mai prezent iar soarele este tot mai scump la vedere, toamna rămâne un moment perfect pentru a face escapade montane. Nu numai că pădurea îmbracă cele mai frumoase haine din tot timpul anului dar și vizibilitatea este deosebit de bună...eh, cea din urmă nu este adevărată în 100% din cazuri, după cum aveam să descoperim și noi.

De data aceasta, vizată a fost valea Bratiei, la nord de Aninoasa și Berevoiești. Printre picături de ploaie și ceață, mașinile noastre își croiau drum pe valea mărginită de păduri incredibil de frumoase. Seara am ajuns la cabana din Bratia, unde am început să ne instalăm. Ne-am pus rapid pe treabă, în câteva minute cina fiind deja în producție iar un foc de tabără luând naștere în curte în ciuda ploii de afară. Fiind ziua lui Cosmin, nu puteam să nu avem parte de o seară de-a dreptul specială. O mămăligă pe post de tort, vin fiert, jocuri, cântece la chitară – doar nu puteau să lipsească clasicele devenite deja în folclorul Argessis din tabăra de la Buda. Când a venit vremea somnului, am reușit să recereem atmosfera de tabără: eu cu Mihai ne-am cazat pe jos, în camera Deliei și a Alexandrei, fiind obișnuiți să petrecem nopțile la munte într-un cort.

Nu știm dacă pe noi, dar vremea a fost tare supărată și a doua zi. Ne-am făcut curaj și am pornit, totuși, pe traseul către vârful Jupâneasa. Frigul nu a fost crâncen iar ceața ne-a demonstrat că poate da naștere unor peisaje deosebite. Nu am reușit să mergem foarte mult dar am făcut în ciudă ploii și ne-am bucurat de fiecare clipă a plimbării, fie că uneori ne purta prin niște oceane de mocirlă.

În ultima zi nu ne-am îndurat să ne întoarcem direct acasă așa că am mai făcut niște popasuri în drumul nostru. Primul a fost la mânăstirea Ciocanu, unde un călugăr ne-a impresionat pe toți, făcând din discuția cu el o adevărată binecuvântare. Cum vremea ni se arăta mai îndurătoare, am mai poposit și pe marginea unei râpe din apropiere. Seara am avut parte de același Pitești cu care suntem obișnuiți în timpul săptămânii dar cu gândul la o viitoare ieșire pe meleagurile montane.