vineri, 11 februarie 2011

februarie, soare, Ghitu



Muntele are viață, el trăiește nu numai prin floră și faună, ci și prin sâncă și piatră, viața minerală. Iar dacă ești mai aproape de stâncă și o pipăi cu degetele și o mângâi cu palmele și o îmbrățișezi cu brațele și o săruți cu buzele, atunci muntele trăiește prin tine. (Alexandru Brăduț Șerban)

Cei  care au făcut cunoștință cu munții și s-au lăsat ”atinși” de frumusețea lor, cei care au virusul în sânge pe viață știu și înțeleg dorul, pornirea, dorința nebună de a-i revedea atunci când ei te cheamă. Nu, nu suntem nebuni ... suntem doar impresionați puternic, mai departe de retină, în suflet de frumusețea naturii, de perfecțiune.


Dimineața devreme ...  

Parazăpezi, mănuși, pelerină, frontală, briceag, mâncare, cameră ... rucsacu-i gata!
Ne-am întâlnit toți cuprinși de nerăbdare, ne-am urcat în mașină și am pornit la drum.
La revedere, Pitești !

Cum Maestrul Căpățână nu a putut să ne onoreze cu prezența, ne-am gândit să-i facem o vizită satului pe care l-au numit după el ... un semn de admirație probabil.
Așadar ajunși în Căpățâneni, ne-am echipat și am pornit tiptil-tiptil să-l cucerim pe Ghițu, un vârfuleț nu foarte vizitat de turiști, motiv pentru care ne-am orientat și noi cum am putut, după vânt, după soare, după marcajele ”pe lângă stâlp, pe lângă gard”, important este că am reușit să ajungem unde ne-am propus.

Cu soarele în față și cu foamea în stomac am făcut o mică oprire de realimentare unde am mâncat produse 100% românești pe care băieții au ținut morțiș să le aducă in locul clasicelor conserve și pateuri, ne-am odihnit puțin și am urcat mai departe.
În fața noastră peisajul a început să prindă forme și culori din ce în ce mai frumoase, până când, odata ajunsi sus, am început să credem ca este ireal, toți munții erau așezați și ne așteptau mângâiați de  razele soarelui.

Masivul Ghițu face parte din ramura sudică a prelungirilor munților Făgăraș alături de masivele Cozia și Frunți. Este delimitat de Valea Limpedei (afluent pe stânga al Râului Argeș) la vest, Valea Vâlsanului la est, depresiunea Moliviș la nord și de Subcarpații Argeșului (mai exact, dealul Chiciura) la sud. Din punct de vedere geologic este format din roci sedimentare(gresii) și roci metamorfice (gnaise). Înăltimea maximă este atinsă în vârful Ghițu (cunoscut și ca Ghițu Mare sau Ghițu Brădet), cu 1.622 m.
Pe varful Ghițu puteți găsi un obelisc construit de  Asociația Turistică ”Posada”, înălțat în amintirea eroilor care și-au jertifit viața pentru a apăra aceste ținuturi.

Acolo sus am fost întâmpinați de un peisaj superb, atât de frumos încât nu poate fi redat nici pe jumătate cu cea mai complexă cameră din lume, în fața noastră s-au înșirat Făgărașii însoțiți de o parte și de alta de Cozia, și Iezer, de Piatra Craiului, Bucegi, Leaota și undeva în spate de un colțișor de Parâng.

Niciodata nu am văzut atâtea grupe de munți la un loc înșirându-se în fața mea , o lecție de geografie în aer liber, doar în manualul de clasa a 8-a îmi amintesc să fi văzut așa ceva, dar pe hârtie.

Sub un cer senin superb, cu un soare cald deasupra noastră și o infinitate de zăpadă neatinsă  ne-am jucat, ne-am rostogolit prin zăpadă, ne-am încărcat bateriile și cu greu am reușit să ne desprindem de priveliștea superbă de care ne depărtam încet, aruncînd câte o privire în urmă să ne asigurăm că imaginea va rămane bine impresionată pe retină.

Am pornit în jos pe un alt traseu, descoperind alte peisaje și locuri, însoțiți de peripeții și animăluțe. 
Odată ajunși jos în sat, ne-a apărut în zare un apus frumos colorat pe care ne-am oprit să-l admirăm și uitând de timp ne-am trezit pe întuneric într-un sătuc uitat de lume.
Călăuziți de lumina frontalei și cu gândul spre lumea frumoasă de sus am mers și am mers și am mers și am ... mers și am ajuns la mașină fericiți că am scăpat de întuneric și încă prinși în atmosfera plăcută de acolo ne-am hotărât să terminăm ziua cu o plimbare până la Vidraru unde am văzut barajul noaptea, luminat de stele.

Acasă ne-a așteptat orașul zgomotos,  aglomerat, tulburat de oameni aranjați și pregătiți de o sâmbătă la mall și mi-am dat seama ca nu i-am simțit lipsa deloc, dar am avut mulțumirea că am trăit o zi superbă, colorată si senină.

Ție, cel care citești acest blog nu-mi rămâne decât să-ți spun:

Pune mana și te plimbă !!!




2 comentarii:

  1. Superbe imagini, ma bucur pt voi! La cat mai multe iesiri din astea!

    RăspundețiȘtergere
  2. am fost aici, zona e superba! pacat ca nu=s multe trasee marcate
    am urcat pe vf Ghitu si pe Magura Arefu din Mtii Fruntii

    RăspundețiȘtergere